Problema cu binge-watching

Problema cu binge-watching

*binge-watching = atunci când te uiți la atât de multe episoade la rând dintr-un serial încât granița dintre realitate și ficțiune devine destul de neclară.

Fenomenul de binge-watching a luat avânt serios odată cu apariția serviciilor de streaming precum Netflix, Hulu, HBO Go sau Amazon Prime. Cum opțiunea e disponibilă, de ce nu ar profita lumea de ea? De ce să așteptăm o săptămână să vedem dacă Jon Snow chiar a murit când putem să ne uităm cinci ore la rând la Game of Thrones pentru a afla că oricum învie?

Sigur că pentru americani binge-watching-ul reprezintă o mare schimbare față de modul de vizionare al serialelor de la TV. Cum la ei lumea chiar urmărește serialele la televizor, faptul că acum pot vedea câte episoade la rând vor este ceva deosebit. Dacă vorbim de România, unde oricum sursa serialelor e de obicei un site mai plin de reclame ca Times Square sau Filelist, posibilitatea de a face un maraton de episoade nu reprezintă ceva nou pentru că noi, cel puțin generația noastră, așa a fost obișnuită. Piratăm serialele americane până ajungem “la zi”. De altfel, am auzit pe multă lume care spune că nu se apucă de seriale care nu s-au terminat încă.

Așa cum era de așteptat, ca la orice schimbare majoră dintr-un domeniu, nu toată lumea e fericită. Spre exemplu, creatorul Mad Men, unul dintre cele mai premiate seriale din istorie, explică de ce odată cu binge-watching-ul se pierde ceva important: așteptarea.

“If I did another TV show — I hope to one day, but if I did something with Netflix, I would try and convince them to let me just roll them out so that there was at least some shared experience. I love the waiting. I love the marination. I think when you watch an entire season of a show in a day, you will definitely dream about it, but it’s not the same as walking around the whole week saying, ‘God Pete really pissed me off.’ And then by the end of the week saying, ‘God, when he said he had nothing, that really hurt.’ I remember people saying that.” – Matthiew Weiner

În plus, conform unui studiu, peste 80% dintre adulții tineri se identifică ca “binge-watchers”. Pentru 98% dintre aceștia, calitatea somnului a fost afectată.

Dar problema identificată de mine la binge-watching nu ține de cele de mai sus. Creatorii sunt conștienți de faptul că din ce în ce mai multă lume alege acest mod de a le viziona serialele și, în mod inevitabil, s-au adaptat vremurilor.

Cel mai mult se vede asta la serialele făcute de Netflix în colaborare cu Marvel. Compuse din sezoane de câte 13 episoade, fiecare dintre Daredevil, Jessica Jones și The Defenders a avut minim un episod în care a fost sacrificată narativa pentru că există mereu posibilitatea ca momentul dramatic să se întâmple în următorul episod. Adică după ce se scurg cele 20 de secunde de numărătoare inversă până când următorul episod va începe automat, așa cum se întâmplă la Netflix.

Probabil cel mai evident se întâmplă lucrul acesta în primul episod din The Defenders. Spoiler alert.

Serialul este despre patru supereroi reuniți pentru a înfrunta una dintre cele mai mari amenințări cu care New York a trebuit să se confrunte vreodată. Cu toate astea, tensiunea și dramatismul lipsesc complet din primul episod. Pe parcurs, ne sunt reamintite poveștile de background ale personajelor și ce aspiră să facă mai departe, ceea ce nu e un lucru rău în sine. Dar vorbim totuși de o miniseries care are numai opt episoade la dispoziție pentru a-și construi arcul narativ. Senzația e că tot episodul este doar începutul unui film mai lung și asta rămâne problema centrală a binge-watching-ului: episoadele, luate individual, își pierd din impact.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *