Trei motive pentru care The Haunting of Hill House merită văzut

haunting of hill house

1) Horror-ul nu e bazat pe jump scares Majoritatea filmelor horror se bazează pe efecte și sunete puternice pentru a obține reacții imediate care te fac de obicei să sari din scaun sau să tresari măcar un pic. În condițiile astea, era greu de imaginat cum ar putea un serial să mențină starea asta tensionată timp de zece ore fără să obosească privitorul. The Hauting of Hill House a răspuns cum nu se putea mai bine la această întrebare. Sigur că există jump scares pe parcursul serialului – ar mai fi considerat horror dacă nu ar fi așa? Să ne …

Continue Reading

BlacKKKlansman prezintă rasismul la granița dintre absurd și periculos

BlacKKKlansman

Spike Lee prezintă rasismul în BlacKKKlansman ca fiind la granița între absurd și periculos. Toate fazele amuzante din film au cumva un asterisc la sfârșit. “Râzi tu da’ nu e râsul tău”, undeva în zona aia. Mai ales că afli chiar de la început că totul este “fo’ real, fo’ real shit”, pelicula fiind bazată pe autobiografia lui Ron Stallworth, lansată în 2014. Filmul e, în general, un mare roller coaster și chiar în asta stă puterea lui. În același timp e comic, eroic, tragic, ridicol, serios, horror și confuz. Stallworth a fost un polițist negru în Colorado Springs care …

Continue Reading

De văzut pe Netflix: Icarus

Icarus

Bryan Fogel, un regizor american, a fost mereu pasionat de ciclism. După ce a văzut nivelul dopajului din sportul său preferat, s-a hotărât să încerce și el să trișeze exact ca Lance Armstrong, pentru a vedea din interior cum funcționează sistemul. Cum îi place să facă și filme, s-a gândit să transforme totul într-un documentar. Nimic spectaculos până aici. Așa că Fogel ia legătura cu medicul Grigory Rodchenkov, șeful laboratorului național anti-doping din Rusia. El îi creează rutina perfectă pentru a nu fi prins și în prima jumătate de oră îl vedem pe Fogel cum își injectează în coapse și …

Continue Reading

“Free Churro” arată de ce Bojack Horseman rămâne o capodoperă

Bojack free churro

Am mai vorbit despre Bojack. Și o s-o mai fac. Pentru că a intrat clar în hall of fame-ul televiziunii. Unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am văzut vreodată. Și, mai important, creatorului Raphael Bob-Waksberg nu îi e frică să exprimenteze. Și exact asta s-a întâmplat în “Free Churro”, episodul șase al sezonului cinci, care a ieșit la jumătatea lui septembrie pe Netflix. La început, aflăm că mama lui Bojack, Beatrice Horseman, a murit din cauza vârstei și a demenței. Drept urmare, Bojack vorbește la înmormântarea ei. De aici totul ar fi putut să decurgă simplu. Știm cum …

Continue Reading

Insecure e un sitcom sincer și relatable

Insecure e un sitcom sincer și relatable

Rețeta sitcomului american în care niște tineri între 20 și 30 de ani trec împreună prin greutățile vieții nu e nici pe departe una nouă. Friends, How I Met Your Mother și multe alte seriale pot să depună mărturie pentru asta. Dar cumva, Insecure reușește să aducă ceva nou. Focusul serialului este unul familiar: Issa are 29 de ani, stă în Los Angeles și e nemulțumită de direcția în care se duce viața ei iar Molly, prietena ei cea mai bună, încearcă să mențină un echilibru între succesul ei ca avocat la o firmă importantă și eșecul de pe plan …

Continue Reading

De ce San Junipero e cel mai bun episod din Black Mirror

San Junipero

Există viață înainte de San Junipero și viața după San Junipero. E, probabil, singurul episod din Black Mirror cu happy-ending (încă n-am ajuns la sezonul 4). E și cel mai bun, nu știu dacă întâmplător. Finalurile fericite nu mai impresionează pe nimeni dar cumva Black Mirror reușește să întoarcă ideea asta. În toate episoadele până la SJ, a fost construită minuțios ideea că tehnologia e o capcană în care oamenii își prind urechile fără să își dea seama. Și de obicei, când își dau seama, e prea târziu. SJ e un episod special și datorită orelor întregi de dinainte în …

Continue Reading

Seinfeld, un serial întotdeauna relevant

Times Square, New York, 14 mai 1998. Timpul se oprea pentru toți cei adunați acolo pentru că pe un ecran gigant, se difuza ultimul episod din Seinfeld. Au trecut 20 de ani de atunci, dar cumva, acest serial a trecut cu brio testul timpului. În 1989, când a început Seinfeld, convenţiile pentru sitcom-uri erau stabilite: acţiunea se învârte în jurul unei familii care se confruntă în fiecare episod cu „problema săptămânii” care, de obicei, era rezolvată la finalul episodului. Exista o afecţiune reală pentru personaje dar şi între personaje. De cele mai multe ori, o comedie sau un sitcom are …

Continue Reading

De văzut: Sharp Objects

Cui îi e dor de True Detective, poate să se uite la Sharp Objects, noua miniseries produsă de HBO. Wind Gap, orașul cu aproape 2.000 de locuitori în care are loc acțiunea, lasă același sentiment de putrezime și creepiness. Mai important, exact ca în primul sezon din True Detective, crimele trec pe plan secund în fața istoriei personale a lui Camille. În momentul în care întoarcerea în orașul copilăriei stârnește atâtea amintiri și declanșează traume, e greu să te concentrezi pentru ce ai venit – o investigație jurnalistică. Cel puțin după primul episod, Camille pare mai periculoasă – atât pentru …

Continue Reading

În Paterson, poezia vine din rutină

Paterson conduce zilnic autobuzul în Paterson, New Jersey. Zilele lui se desfășoară în ritmul simplu și calm al rutinei cunoscute – muncă, acasă și de la capăt. Adăugăm aici ocazionala – și prin ocazională vreau să zic zilnică – vizită la barul de cartier, seara. Numai că Paterson, șoferul de autobuz, observă lucruri care în mod normal se ascund de oamenii mult prea preocupați de alte activități. Reușita filmului regizat magistral de Jim Jarmusch este că suntem alături de el în călătoria asta. Observăm și analizăm fiecare amănunt din design-ul cutiei de chibrituri, halba aproape goală de bere de pe …

Continue Reading

Patru filme pe care le-am văzut în 2018

patru filme pe care le-am văzut în 2018

The Florida Project La început, ai impresia că te uiți la o serie de sketchuri cu niște copii care locuiesc într-un motel din apropierea Disney World. Dar pe măsură ce trece timpul, narativa care începe să se formeze analizează cu o minuțiozitate dureroasă dilemele prin care trec părinții săraci precum și copiii lor. Vedem cum un sistem falimentar încearcă să aducă un pic de structură pentru situații imposibile. Realismul filmului e unul demn de Mungiu varianta americană: povești sfâșietoare care nu au soluții și nici morale neapărat sunt îmbinate cu umor voluntar și involuntar. Suntem provocați să ne dăm seama …

Continue Reading