Cum măsurăm succesul

Cum măsori succesul

Majoritatea articolelor care susțin că au rețeta fericirii te îndeamnă să nu te mai compari cu ceilalți. Aici stă cheia unei vieți împlinite, aparent. Uită de comparațiile cu celelalte persoane, contează doar să fii fericit tu cu tine.

Numai că deși sună bine, nu prea e plauzibil. Poate că ar fi bine să nu ne mai comparăm cu ceilalți, dar în general, e cam imposibil. Stă în firea umană să facem comparații. Și nu doar la reuniunile de 10 ani de la încheierea liceului.

Întotdeauna vrem să ne măsurăm succesul iar pentru asta avem nevoie de un parametru exterior, nu interior.

Nu avem cum să schimbăm acest mecanism de gândire. Putem, totuși, să-l modificăm. Putem să schimbăm barometrul.

În Two and a Half Men, într-una dintre zecile de discuții avute la micul dejun din bucătăria lui Charlie, Alan încearcă să fie înțelept: “Jake, it’s not what’s on the outside that counts. It’s the inside beauty that matters”. Replica lui Jake vine imediat: “Lucky you, huh?”

Sigur, scopul scenei e doar amuzamentul, dar dacă o analizăm un pic mai mult descoperim și alte lucruri.

Alan, din punct de vedere fizic, nu arată bine. Are nasul mare, e tuns ca un pre-școlar, poartă tricouri polo băgate în pantaloni iar mușchii sunt aproape inexistenți. Charlie, pe de altă parte, e un afemeiat care se îmbracă cu cămăși de bowling, agață femei în baruri pe care le aduce apoi în casa lui imensă din Malibu. Am putea spune că Alan nu are succes.

Pe de altă parte, Alan a avut o relație serioasă. A găsit o femeie pe care a iubit-o și cu care s-a căsătorit. Au făcut și un copil, pe care Alan l-a crescut cum a crezut mai bine. Charlie, de cealaltă parte, nu a avut în viața lui o relație serioasă și de fiecare dată când a fost aproape, a dat-o în bară. Conexiunile adevărate cu alți oameni îi lipsesc cu desăvârșire. Am putea spune că Alan are succes.

Deci cum e până la urmă? Are sau nu are succes?

Depinde. Tocmai asta e ideea. Cel mai important e felul în care măsori succesul. Care e barometrul tău? Pentru Alan, succesul nu e asigurat de un fizic impresionant, ci de frumusețea interioară și bunătatea sufletească. Asta e alegerea lui. Și aici e cheia. E alegerea noastră cum măsurăm succesul. Nu spun că e mai important să ai un copil decât să ai bani. Spun doar că ești liber să alegi ce e mai important pentru tine.

Nu e ceva ce auzim prea des. În general, viziunea asupra succesului e destul de unidimensională. Societățile stabilesc ce înseamnă succesul și noi doar urmăm orbește rețeta din fața noastră.

Să iei note mari la școală. Să intri la o facultate de renume. Să ai un job care să te facă fericit. Să ai mulți bani. Să faci sex des. Să ai o familie. Să călătorești.

Câte dintre lucrurile astea chiar contează pentru noi și câte ni le-am dorit doar pentru că așa am fost învățați?

Nu spun că trebuie să respingem toate tipurile de succes încurajate de societate. Felul în care măsoară societatea succesul poate să fie sau poate să nu fie în concordanță cu felul în care îl măsurăm noi, intern.

Ar fi bine, totuși, să înțelegem că nu trebuie să fim constrânși de aceste rețete. E foarte bine să ai bani, dar ar fi de preferat să nu ne stabilim valoarea internă bazându-ne pe cât de mult avem în cont. Relațiile pot să aducă fericirea, dar oamenii single pot să fie la fel de bine fericiți. E o senzație minunată să te duci în fiecare zi la job și să faci lucrul de care ești pasionat, dar dacă nu e cazul, poți să îți găsești satisfacții în alte locuri.

Suntem opt miliarde de oameni diferiți pe planeta asta și dacă toți ne luăm după câteva măsurători pentru succes, nu are cum să ne fie bine. Trebuie să ne stabilim prioritățile și să ne hotărâm ce e important pentru noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *