BoJack Horseman: fericirea e efemeră

BoJack Horseman: fericirea e efemeră

I don’t believe in endings. I think you can fall in love and get married and you can have a wonderful wedding but then you still have to wake up the next morning and you’re still you. You can have the worst day of your life but then the next day won’t be the worst day of your life. And I think it works in a positive and a negative way that all these things that happen are moments in time. We have internalised this idea that we’re working towards this great ending and that if we put all of our ducks in a row, we’ll be rewarded and everything will finally make sense. But the answer is that everything doesn’t make sense.

Asta spunea Raphael Bob-Waksberg, creatorul BoJack Horseman, într-un interviu pentru The Verge și reprezintă în mare parte ideea principală transmisă de serial.

Viața lui BoJack, plină de ură de sine, prietenii rupte, relații eșuate și un nihilism greu de înțeles, ne este prezentată de multe ori în contrast cu cea pe care o avea personajul jucat de el în sitcomul fictiv Horsin’ Around. Acolo, totul avea o finalitate drăguță și simplă. Un happy-ending potrivit arhetipului de serial pe care îl reprezintă Horsin’ Around: întotdeauna e o lecție la final și totul se termină cu bine. În realitate însă, finalitatea nu vine și viața continuă cu o complexitate și incertitudine care te fac să te simți neputincios de multe ori.

Diane spune la un moment dat: “Look, the wedding was great, but that’s not real life. I guess I had a happy ending, but every happy ending has the day after the happy ending, right?”. Ideea că viața nu are happy-endings, ci este o înșiruire cinică de momente bune și rele e fundația pe care e bazată întreaga poveste.

Life is such a fuckin’ rollercoaster, then it drops.

But what should I scream for? This is my theme park.

Versurile de mai sus sunt spuse de Lil Wayne în melodia lui Drake, “Forever” și rezonează cu felul în care BoJack Horseman e construit. Wayne face referire la faptul că viața reprezintă o înșiruire de momente bune și rele, de “ups and downs” exact ca un rollercoaster iar singura finalitate care există e moartea. Cu toate astea, nu are niciun motiv să îi fie frică pentru că e viața lui și controlul e la el. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu poate controla rollercoasterul – viața – poate să controleze felul în care reacționează la ce se întâmplă – this is my theme park. Stoici importanți precum Marcus Aurelius sau Seneca spuneau același lucru.

Serialul urmează modelul Netflix în care poveștile se întind pe un număr mai mare de episoade. Deși există și părți rele pentru un astfel de model, aici totul merge pentru că transmite o idee cu totul diferită. Nu există happy-endings la sfârșitul fiecărui episod. Nu există soluții simple și instantanee. Personajele trec prin momente bune și rele pe parcursul unor fire narative lungi iar problemele se rezolvă în timp, cu răbdare și perseverență. E o poveste onestă în care oamenii se pot schimba, dar numai atunci când chiar depun efortul necesar.

Pentru un personaj ca BoJack, care suferă de traume din copilărie (singurele învățături primite de la mama lui au fost că nu e bun de nimic și că merită doar ce e mai rău în viață) și depresie, totul e cu atât mai greu de digerat. BoJack vrea exact ce nu poate avea: vrea finalitate, vrea fericirea permanentă. Vrea soluții simple la probleme complicate. Caută întotdeauna validare și iertare. Când nu le obține, pentru că nu depune efortul necesar, cade mai rău în aceleași obiceiuri prin care se autosabotează: băutura, droguri, își îndepărtează prietenii etc.

BoJack are nevoie să creadă despre el că e o persoană bună. Dar pe parcursul serialului, dovezile sunt în cealaltă direcție. Ce crede BoJack despre el e într-un contrast puternic cu ceea ce face. Vechiul duel între fapte și vorbe. House spunea că “singurul adevăr care contează e adevărul care poate fi măsurat”. Degeaba crezi despre tine că ești o persoană bună dacă acțiunile tale spun altceva. Să ai intenții bune, să te auto-analizezi tot timpul nu e de ajuns. Dacă acțiunile tale nu demonstrează că ești o persoană bună, la ce folos?   A fi o persoană bună presupune o concordanță între ceea ce gândești și ceea ce faci.

BoJack Horseman redefinește conceptul de fericire

Viziunea lui Bob-Waksburg privind viața ca o înșiruire de momente pozitive și negative redefinește felul în care funcționează fericirea. În cultura populară, se marșează pe ideea că trebuie să existe ceva care ne va face fericiți. Permanent. Iubirea, căsătoria, puterea, faima, banii, sexul, atenția, găsirea unui scop în viață. Dar definind viața ca această înșiruire de momente, Bob-Waksberg arată că fericirea este efemeră.

What is happiness? It’s the moment before you want more happiness. – Don Draper

Putem să vedem asta în serial destul de clar. Bojack caută în permanență acel lucru care o să-l facă în sfârșit fericit. Mai întâi crede că scrierea cărții îl va face fericit. Apoi, fericirea o să vină după ce obține rolul lui Secretariat. Apoi, o să fie fericit când o să câștige Oscarul. Exact aceste așteptări sunt toxice și îl impedică pe BoJack să se bucure de viață. Atunci când îți pui toată baza că un singur lucru te va face fericit, acel lucru ajunge să te controleze pe tine, în loc să fie invers. Fericirea nu vine din exterior. Ea vine din interior, din felul în care tu alegi să vezi lucrurile care ți se întâmplă. În loc să te zbați în permanență să modelezi lumea pe gustul tău, un efort mai mic dar mai deștept ar fi să îți modelezi gândirea.

Asta nu înseamnă că nu trebuie să îți mai pese de lucruri sau să nu încerci în continuare să obții ce ți-ai propus. Înseamnă doar să accepți că viața e doar o înșiruire fără sfârșit de momente bune și rele. Înseamnă să te bucuri mult mai mult de perioadele fericite tocmai pentru că știi că nu vor dura. Înseamnă să fii mai puternic în momentele grele tocmai pentru că știi că nu vor dura.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *