Game of Thrones: Dezamăgirea finală

Duminică seara / luni dimineața a fost ultimul episod din Game of Thrones. Meh. Cam asta ar fi reacția. A fost. Dar cam atât. Nu pot să zic că a fost un episod rău. Nici unul bun. A fost, pur și simplu. Nu a stârnit nicio reacție în mine, niciun sentiment. A fost practic fix opusul la ce mă așteptam după toate sezoanele de până acum.

Poate că am criticat The Bells – penultimul episod, când Dany o ia razna – pentru toate defectele pe care le-a avut. Dar a fost un episod care încerca să transmită ceva. Un episod care a avut curaj. În contrast, The Iron Throne, ultimul, nu a avut nimic. A trecut, apatic, prin toate situațiile care mai erau de încheiat ca un elev care își rezolvă în silă toate problemele la matematică. Scriitorii Beniof și Weiss au vrut să-și facă temele cât mai repede ca să poată trece la Star Wars.

Câteva mici probleme cu episodul:

  • Scena în care Jon o omoară pe Dany. Ar fi trebuit să fie un moment extraordinar, șocant și care să stârnească trăiri puternice. Poate am eu o problemă, dar totul mi s-a părut destul de șters și un moment care era așteptat încă din episodul trecut. Poate că nu a ajutat nici faptul că Benioff și Weiss (cei care au regizat episodul) au ales să nu ne arate cuțitul, ci doar pe Jon și Dany cum se sărută. Ideea era să avem o surpriză. A înjunghiat-o! Dar, serios, cine nu se aștepta la asta? Drept urmare, impactul emoțional e mult mai mic decât ar fi fost normal. Din nou, s-a marșat pe ideea șocului în locul unei construcții coerente.
  • Ce caută Bronn ca Master of Coin? Avem vreo explicație? Nup, nici vorbă, ce mai contează. Prezența lui acolo e justificată doar prin faptul că încă e în viață și trebuie să facă și el ceva.
  • Prezența cărții A Song of Ice and Fire. Pare un mișto la adresa lui Martin și o încercare de a fi hazlii, dar total nereușită și care n-a făcut decât să mă facă să mă simt inconfortabil. Absolut degeaba.

În final, mă întreb totuși, câte din elementele care păreau că se duc spre o narativă mai largă au contat în vreun fel? Care a fost rostul? Toată pregătirea Aryei și capacitatea de a-și schimba fața? Învierea lui Jon Snow? Toate planurile lui Tyrion? Mai important – toaaaată povestea cu Children of the Forest sau bătălia cu Night King? Dragonul de gheață? Legătura lui Bran cu Knight King? Cum au contribuit cu ceva în poveste?

Game of Thrones a părut mereu să sugereze că TOTUL contează, dar în final, nu a părut deloc să fie așa. Unele elemente au fost uitate cu totul iar altele au dispărut încet.

Game of Thrones, unul dintre serialele definitorii pentru ultimii 20 de ani de televiziune cel puțin, s-a terminat cu șase episoade scrise pe genunchi. E păcat pentru că potențialul era imens.

Am avut parte de un ultim sezon în care coerența narativă a fost sacrificată în dauna spectacolului și din dorința de a ajunge cât mai repede în punctul final. Dezamăgitor e cuvântul potrivit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *