Game of Thrones, Sez. 8, Ep. 4: O nouă dezamăgire

După un prim episod slab, un al doilea episod ok-ish, un al treilea dezamăgitor, mă gândeam că ultimul sezon din Game of Thrones va continua pe aceeași linie. Dar m-am înșelat. Au reușit cumva să coboare ștacheta și mai jos. Jos pălăria.

Episodul trecut, după șapte sezoane de “Winter is coming” și wow, oare ce o să ne facem când vine “the army of the dead”, creatorii serialului au ales să apeleze la un clișeu bine cunoscut în lumea televiziunii – omori liderul, mor și restul. Simpu. Scurt și la obiect. Poate că la alte seriale ar fi fost ușor de trecut cu vederea, dar pentru Game of Thrones, care a ținut mereu să calce în picioare toate metehnele serialelor obișnuite, a fost cel puțin dezamăgitor și chiar underwhelming.

Pe lângă problema imensă a felului în care s-a încheiat lupta cu The Knight King, însăși faptul că s-a încheiat reprezintă o problemă. Cum ar putea după bătălia asta epică cu o armată de zombie să îmi pese de niște realpolitik plictisitor de genul “wow, trebuie să învingem armata de oameni super normali ai lui Cersei”? Pe măsură ce ne îndreptăm spre finalul serialului mizele au scăzut, în loc să crească.

Înțeleg că serialul se numește “Game of Thrones”. Înțeleg că ce vor ei să analizeze de fapt sunt conflictele interumane, cum ne autosabotăm în lupta pentru putere etc. Și da, chiar e un subiect fascinant, pe care l-au tratat impecabil până în acest sezon. Nu încape îndoială că Game of Thrones e unul dintre cele mai bune seriale din istorie.

Dar chiar și așa, având în vedere în câte fire narative s-au încurcat de-a lungul ultimilor ani, conflictul cu white walkers ar fi putut primi mai multă atenție și un final mult mai puțin superficial, cel puțin.

Revenind la ultimul episod, două probleme semnificative:

  1. Dintr-odată, toată lumea se uită la Jon Snow ca la un mare lider, dar absolut nimeni nu ne-ar putea spune ce îl recomandă pentru asta. Tot ce face e să eșueze lamentabil cu planurile sale pentru ca apoi să le salveze pe ultima sută de metri, toată lumea uitând că se află în situația aia nasoală tot din cauza lui. Iar în lupta cu Knight King, dacă nu era Arya, strategia sa și a lui Dany ar fi eșuat lamentabil. Jon e un tip curajos, dar cam atât. Un personaj pe cât de corect din punct de vedere moral, pe atât de unidimensional.
  2. Scena finală. Dintr-o dată Cersei – despre care știm ce femeie blândă este – are milă pentru Tyrion și alege să nu îl omoare. Numai că tot Cersei, cu doar câteva episoade în urmă, îl trimisese pe Bronn să îl omoare fix pe Tyrion. Puțină coerență narativă n-ar strica.

E greu de înțeles ce a făcut ca Game of Thrones să scadă de la episod la episod în ultimul sezon, dar nu văd cum ar mai putea fi reparate lucrurile în doar două episoade.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *