Trei motive pentru care The Haunting of Hill House merită văzut

haunting of hill house

1) Horror-ul nu e bazat pe jump scares

Majoritatea filmelor horror se bazează pe efecte și sunete puternice pentru a obține reacții imediate care te fac de obicei să sari din scaun sau să tresari măcar un pic. În condițiile astea, era greu de imaginat cum ar putea un serial să mențină starea asta tensionată timp de zece ore fără să obosească privitorul. The Hauting of Hill House a răspuns cum nu se putea mai bine la această întrebare.

Sigur că există jump scares pe parcursul serialului – ar mai fi considerat horror dacă nu ar fi așa? Să ne amintim cât de controversată a fost încadrarea Get Out la categoria horror. Numai că atmosfera per total a serialului e cea care provoacă cel mai intens disconfort. Ideea că există un rău undeva în background care e mereu la un pas să acționeze. Niciodată, nimeni nu e cu adevărat în siguranță, indiferent de cât timp a trecut de când au părăsit casa. Chiar și fantomele care apar subtil (poate prea subtil) în background de multe ori adaugă la sentimentul de disconfort. Apropo, aveți aici o listă cu toate pe care e posibil să le ratați.

2) Cinematografia din serial se folosește de culori pentru a duce mai departe narativa

Structura narativă din Hill House se joacă un pic cu mintea privitorului și alternează constant între prezent și trecut. Serialul ne arată experiențele membrilor familiei Crain din timpul copilăriei atunci când au locuit într-o casă bântuită. Face o conexiune între trecut și prezentul în care niște adulți, traumatizați de ce au trăit fiind copii, încearcă să ducă o viață cât se poate de normală.

Culoarea e un element esențial aici pentru că ne ajută să diferențiem cele două părți ale poveștii: flashback-urile și prezentul. Exact cum în majoritatea serialelor secvențele cu vise sunt colorate mult mai cald, în Hill House flashback-urile sunt dominate de o nuanță aurie a luminii. În prezent, culorile sunt șterse și reci.

Contrastul dintre cele două perioade amplifică mesajul serialului: vedem adulți nefericiți care se confruntă atât cu demoni reali cât și cu cei psihologici, totul fiind consecința copilăriei lor. Culorile șterse din prezent amplifică tristețea, oboseala și frica.

3) Stephen King a descris serialul ca fiind “aproape genial”

Nu e nevoie să argumentez mai departe. Stephen King:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *