Bucățile de informație încep să valoreze din ce în ce mai puțin

Supraproducția duce la scăderea valorii produselor individuale. Dacă toată lumea are un costum Armani, cât mai valorează de fapt un costum Armani? Similar, având acces la o cantitate aproape nelimitată de informații zilnic, ajungem să prețuim orice bucată de informație mult mai puțin.

Un exemplu la îndemână e nutriția. Azi citesc un articol în care mi se spune cât de important e micul dejun și cum e cea mai importantă masă a zilei. Mâine aflu că multe studii pe care se bazează afirmația respectivă au fost plătite de companiile de cereale pentru a le servi interesele. Azi văd un documentar pro-vegan pe Netflix despre cum ouăle sunt la fel de nocive ca țigările, mâine citesc un articol pe Vox care afirmă că informațiile din documentar, deși sunt parțial adevărate, sunt trunchiate și trase de păr.

Deja ajuns în punctul ăsta, obosesc. Pe cine să mai cred? Pare o luptă surdă și infinită. Încerc să înot contra unui flux continuu de informații care vine spre mine cu o viteză de necontrolat.

Devenim cinici și extenuați. Așa că ajungem la concluzii semi-preparate. Citim doar ce vrem să auzim, că e mai ușor. Până la urmă, internetul nu ne oferă neapărat informațiile de care avem nevoie, ci informațiile pe care le vrem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *