IT e un film distractiv, dar cam atât

IT e un film distractiv, dar cam atât

“It” este multe lucruri. Și totuși, nu destule. Vizual, avem parte de imagini înfricoșătoare și ridicole concomitent. Din punct de vedere emoțional, trecem printr-un rollercoaster de stări care variază de la teroarea pe care o simțim când vedem pentru prima dată casa bântuită, sursa tuturor relelor, la nostalgie atunci când suntem alături de copii în puținele momente în care se bucură cu adevărat de vară, cum ar fi atunci când sar toți în lac. În același timp, suntem martorii unor secvențe care se vor a fi pline de suspans, dar care uneori ajung într-un punct culminant destul de previzibil.

Fiind un film de popcorn și clar făcut pentru a avea un succes răsunător la box office, “It” a devenit rapid filmul horror cu cele mai mari încasări din istorie după ce a depășit The Exorcist. Cu toate astea, există sentimentul că este un film superficial și care, în timp ce le evită pe unele, cade în capcana clișeelor mai des decât ar trebui. Avem parte de încă un film în care fata, deși este de departe cel mai complex personaj, trebuie să fie salvată de către băieți.

Stephen King, autorul romanului cu același nume pe care este bazat filmul, este un maestru al genului horror și science-fiction, având în portofoliu peste 50 de cărți. Romanul “It” are în jur de 1,100 de pagini și ne putem imagina că este destul de greu să cuprinzi într-un film de două ore și 15 minute toată complexitatea unei cărți de asemenea dimensiuni. Cu toate că e evident că va urma și a doua parte, având în vedere că toată acțiunea filmului are loc doar în perioada în care personajele sunt copii, cumva, se regăsește o senzație de pripă.

Multe dintre scene, luate individual, sunt reușite și de cele mai multe ori impregnează o stare de teroare care îți va trimite fiori pe șira spinării. Cu toate astea, filmul nu își regăsește un ritm potrivit. Tranzițiile dintre scene, pe cât de statice pe atât de confuze, te duc cu gândul la o abordare de genul “și uite ce s-a mai întâmplat”, fără a oferi mai mult context sau a crea o stare de mister care trebuie deslușit gradual. Istoria bogată a orașului, unul definit de traumele și secretele trecutului, este exploatată în principal doar în scena în care Ben se află la bibliotecă. Însă chiar și acolo totul este întrerupt pentru a duce imediat mai departe acțiunea.

Dacă în carte acțiunea are loc în anii 50, creatorii filmului s-au gândit să profite de valul de nostalgie pentru anii 80, demonstrat și de succesul Stranger Things, astfel că totul începe în 1988 și ne este amintit acest lucru cu fiecare ocazie: de la posterul și discuțiile despre New Kids on the Block la cadrul cu cinematograful din Derry unde rula A Nightmare on Elm Street 4.

Pentru a nu rămâne numai cu impresiile negative, trebuie menționat că în afara faptului că este o experiență per total distractivă, filmul are și puncte forte. Construirea personajelor este fără îndoială una reușită iar “It” dovedește o înțelegere fină față de multele dificultăți ale pubertății și ale relațiilor băieți-fete de la acea vârstă.

Adulții apar rar, iar în puținele momente în care îi vedem, cunoștem niște oameni care sunt bețivi, foarte duri și își abuzează și manipulează copiii. Antiteza puternică dintre părinți și copii accentuează sentimentul de neajutorare al copiilor în fața problemelor cu care se confruntă iar ideea că ești mult prea mic pentru a putea face ceva semnifiticativ este fără îndoială una dintre frustrările cel mai des întâlnite în copilărie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *