Jerry Before Seinfeld: un special introductiv și plin de nostalgie

Jerry Before Seinfeld: un special introductiv și plin de nostalgie

Având în vedere că Jerry Before Seinfeld e doar primul dintre cele două special-uri pe care Netflix le-a cumpărat de la Seinfeld cu peste 100 de milioane de dolari, mă așteptam să găsesc măcar parțial glume noi, dar planul era cu totul altul.

Jerry Before Seinfeld e axat aproape în totalitate pe nostalgie și se vrea a fi o introducere în lumea unui comediant care și-a început cariera în New York-ul anilor 70 chiar în locul unde e filmat special-ul: The Comic Strip, un club mic de comedie din Manhattan care a fost gazda pe parcursul timpului a unor legende ale comediei precum Louis CK, Dave Chappelle, George Carlin sau Eddie Murphy.

Pentru a întări sentimentul de Amintiri din copilărie, pe parcurs sunt inserate montaje cu poze și scurte clipuri video din copilăria lui Jerry și mici interviuri cu el sau alți comedianți în care vorbesc despre începuturile lor. Avem parte de o călătorie în lumea lui Seinfeld care e, așa cum te-ai aștepta, plină de cereale și Superman. Cu toate astea, nu intrăm în această lume printr-o analiză sinceră și inconfortabilă asupra comediei în anii 70 ci asistând la clasicul spectacol marca Jerry, plin de umor observativ și sarcasm despre banalitățile vieții de zi cu zi. Doar cine nu îl știe pe Jerry se putea aștepta la altceva.

Spectacolul e plin de glume vechi, un fel de best of marca Jerry și chiar dacă probabil fanii die-hard Seinfeld le-au recunoscut pe majoritatea ori din show-urile lui live ori chiar din serial, Jerry reușește să te facă să râzi cu poftă chiar dacă nu e prima oară când auzi gluma. Felul în care pune lupa pe diverse aspecte ale vieții cotidiene e în continuare fascinant și în același timp frustrant, pentru că în adâncul tău și tu ai observat aceleași lucruri, dar niciodată nu le-ai analizat în profunzimea specific seinfeldiană. Să vorbești cinci minute despre folosirea unei prepoziții este o artă în sine iar atunci când vorbește despre cum plictiseala le stoarce copiiilor orice strop de energie atunci când merg cu părinții la o bancă sau altă destinație care nu prezintă niciun interes pentru ei, oferă o înțelegere profundă a mentalității acestora. În final, pune totul în contrast cu atitudinea adulților, care nu au nicio problemă în a aștepta la o coadă.

“When you’re five and you get bored, you literally can’t support your body weight. Adulthood is the ability to be totally bored and remain standing.”

În dulcele stil clasic, Jerry se ferește de subiectele grele, deși pare mereu doar la un pas distanță de a ajunge acolo. Vorbește despre începuturile lui în comedie și cum New York era un loc mult mai dur decât acum în anii 70, dar nu oferă detalii nici despre oraș în general, nici despre situațiile comedianților din vremea aceea. Ne spune în schimb cum nu avea nicio problemă să locuiască într-un apartament mic, murdar și în care avea doar o saltea pe care să doarmă, pentru că se gândea că și dacă strânge bani de o pâine, va considera că a reușit în viață pentru că face ce a vrut mereu. E un contrast puternic față de scena de comedie din California anilor 70, acolo comedianții organizând proteste pentru a-și primi drepturile salariale. Când spune că numai un om nebun s-ar putea gândi că ar trebui să fie președinte te-ai gândi că va ajunge la Trump, dar în ultimul moment schimbă macazul și vorbește despre simbolurile (un elefant și o maimuță) celor două partide.

E un special bun la care am râs dar lasă cumva senzația că reprezintă doar o introducere în lumea lui Seinfeld și că abia la al doilea vor începe lucrurile să se miște cu adevărat. În plus, Comedians In Cars Getting Coffee vine pe Netflix așa că takeover-ul lui Jerry asupra rețelei de streaming e abia la început.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *