Arabia Saudită a ucis un jurnalist la Istanbul: ce s-a întâmplat, reacții și cum îi afectează pe saudiți

khashoggi

Pe 2 octombrie, Jamal Khashoggi a intrat în consulatul saudit din Istanbul pentru că avea nevoie de niște acte care să dovedească că are dreptul legal să se căsătorească cu femeia care era alături de el în acea zi, logodnica sa turcă, Hatice Cengiz. Înainte să intre, i-a înmânat cele două telefoane lui Cengiz și a rugat-o să îi ureze noroc. A fost ultima oară când a fost văzut în viață.

A trecut o lună de atunci și am primit informați la bucată cu privire la ce s-a întâmplat, atât de la turci cât și de la saudiți. Un eveniment care a ajuns până la prințul Arabiei Saudite, care a stârnit revoltă în comunitatea jurnalistică internațională și nu numai și a expus regatul saudit ca niciun eveniment până acum.

Ce s-a întâmplat?

Jamal Khashoggi era un jurnalist saudit, critic al Prințului moștenitor Mohammed bin Salman al Arabiei Saudite, în vârstă de 59 de ani care lucra pentru Washington Post. El a fugit din Arabia Saudită în septembrie 2017 și s-a stabilit în Turcia. Pe 2 octombrie, Khashoggi a intrat în consulatul saudit pentru a obține acte cu ajutorul cărora urma să se căsătorească.

Turcia a acuzat aproape imediat Arabia Saudită că se află în spatele atacului. Evident, saudiții au negat cu vehemență asemenea acuzații. Asta în primele două săptămâni, pentru că apoi au recunoscut că Khashoggi a fost ucis în consulat dar au continuat să nege că ar fi fost vorba de ceva premeditat. Pur și simplu a ieșit o bătaie cu pumni și a fost ucis din greșeală.

Turcii au fost foarte atenți să nu dezvăluie toate informațiile în același timp. Majoritatea informațiilor au fost “scurse” către presă treptat de către autorități, pictând tabloul unei conspirații pentru a-l asasina pe unul dintre cei mai importanți critici ai Prințului Mohammed, într-o clădire care este, conform convenției, teritoriu saudit suveran. Totul a început, zic turcii, cu patru zile înainte, în timpul primei vizite a lui Khashoggi la consulat, atunci când cererea i-a fost respinsă și a fost rugat să revină peste patru zile.

Atunci când s-a întors, patru zile mai târziu, Khashoggi nu era singurul străin din consulat. În alte camere, mai erau prezenți 15 bărbați, toți membri ai serviciilor secrete saudite. Ei ajunseseră în Istanbul mai devreme în aceeași zi cu două avioane private. Toate informațiile astea au putut fi dovedite cu ușurință de turci.

Cu angajații turci ai consulatului trimiși acasă în acea după-amiază, saudiții puteau să își facă treaba liniștiți. Nu atât de liniștiți pe cât ar fi vrut, pentru că totul a fost înregistat de serviciile secrete ale Turciei. Oricum ar fi făcut asta, pentru că nu există o explicație oficială, turcii se află în posesia unei înregistrări audio a asasinatului. Oficialii turci susțin că înregistrările arată că Khashoggi a fost ucis pe parcursul a șapte minute teribile, timp în care a fost torturat, mutilat, injectat cu un sedativ și apoi tăiat bucățele.

Cum a fost afectat Prințul Mohammed?

Totul pare un mare haos și un eșec al Prințului. Încrederea în capacitățile sale de a conduce țara a suferit o lovitură puternică. Analiștii internaționali sunt de părere că asasinatul nu ar fi putut avea loc fără ca el să știe.

Comunitatea internațională în mare parte ignoră un peisaj politic regresiv și chiar represiv datorită reformelor sociale și economice, însă lucrurile s-ar putea schimba. Majoritatea țărilor au boicotat recent un forum economic în Arabia Saudită. Însă nu chiar până la capăt. În ciuda presiunilor internaționale, Trump a anunțat că nu e dispus să renunțe prea curând la vânzarea de arme către saudiți iar WWE tocmai a organizat un eveniment la Riad.

La Washington, Mohammed este un aliat cheie al SUA în politicile sale anti-Iran și o legătură cu Israelul. Americanii nu își permit să piardă un contact important în Orientul Mijlociu prea curând, dincolo de argumentele economice. Așadar, Mohammed nu o să fie dintr-odată dușmanul public numărul unu al Washingtonului, dar cu siguranță imaginea per total a saudiților a avut de suferit puternic. Nu destul, ar spune unii.

Cum a reacționat comunitatea internațională?

Germania, Belgia, Austria dar și Parlamentul European au cerut interzicerea vânzării de arme către Arabia Saudită dar Franța și Marea Britanie s-au opus. Macron, președintele francez, a răspuns evaziv la întrebările reporterilor și a preferat să bage clișeul clasic cu “vom aștepta finalizarea investigației”. Anul trecut, Franța a vândut arme în valoare de 1,5 miliarde de euro. Normal că vrea să aștepte.

De cealaltă parte, Marea Britanie a anunțat că retrage vizele a celor 18 bărbați saudiți care ar fi responsabili de asasinat.

În Orientul Mijlociu, reacțiile au lipsit cu desăvârșire, doar Qatarul a cerut timid o investigație transparentă.

Consecințele unei atitudini prea relaxate față de Arabia Saudită

Atât asasinatul în sine cât și toate reacțiile oficiale ale saudiților după eveniment se duc în zona ridicolului. Cum e posibil ca serviciile secrete ale unei țări care investește sume imense în securitate să plănuiască atât de ineficient un asasinat? Cum a fost posibil ca atâtea detalii să se afle? Și după ce toate lucrurile au ieșit la iveală, saudiții s-au încurcat în minciuni, care mai de care mai fără sens. A murit în timpul unei lupte cu pumni, au zis ei, după ce două săptămăni nici nu putea fi vorba de faptul că un jurnalist a murit în consulatul lor. Cine să creadă așa ceva?

Întrebarea mai relevantă este, totuși, le pasă? Chiar le pasă dacă îi crede cineva? E un clișeu, dar lumea e din ce în ce mai mult condusă de bani iar toate economiile sunt atât de interconectate încât toți depindem unii de alții. După cum ziceam, Trump a spus clar că nu poate fi vorba prea curând de o suspendare a vânzării de arme către saudiți. În condițiile astea, de ce s-ar obosi să plănuiască mai bine asasinatele? De ce să se obosească să mintă mai bine? Până când nu vor exista consecințe adevărate, asta e situația în care ne aflăm. Regimuri represive ca cel de la Riad au undă verde să facă ce vor pentru că e în interesul tuturor să ne uităm în cealaltă parte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *