INTERVIU. Mariciu: “Încerc să abordez și subiecte mai serioase, pentru că sunt lucruri care mă afectează”

INTERVIU. Mariciu: "Încerc să abordez și subiecte serioase pentru că sunt lucruri care mă afectează"

Vlogging-ul prinde viteză în România și avem destui vloggeri cu sute de mii sau milioane de subscriberi. Nu m-a pasionat atât de tare subiectul, dar primul vlogger care mi-a atras atenția în România a fost Mariciu. El face daily vlogging și clipurile lui sunt un fel de portal spre viața obișnuită a unui bucureștean care locuiește cu logodnica (Ioneasca) și câinele lor (Sasha), scrie pe blog, lucrează în publicitate și descoperă constant cele mai bune locuri de mâncat în capitală.

Poate că nu e neapărat impresionant ce am descris mai sus iar cei 25.000 de subscriberi ai lui Mariciu poate nu vă dau pe spate, dar comunitatea creată în jurul vlogului e una închegată și pe care Mariciu a atras-o datorită autenticității și sincerității sale.

Dar mai multe puteți să citiți mai jos. Spoiler alert: am ajuns și la politică, se putea altfel?

În condițiile în care în ultimii ani conținutul video a căpătat tot mai mult avânt, mai există viitor în blogging?

Cum să nu, cine scrie bine, o să rupă în continuare. Uită-te la Eftimie care scrie bestial și are multe like-uri și toate cele. Uită-te la zoso, și-a păstrat stilul de scris super concis. El oferă informație, că nu te duci la el pentru stilul literar. Cred că de la orice tip de conținut trebuie să-ți setezi așteptările corect. De la zoso știu că o să primesc informație, fiind printre primii care o va da, super rapid și super ușor de digerat. Dacă vreau ceva mai bine scris, mă duc la Eftimie, la Julius Constantinescu, la Vlad Petreanu.

Fiecare e bun pe felia lui și trebui luat ca atare. Atâta timp cât este validat în continuare pentru că este citit și are comunitate. Dacă zoso are zeci de mii de unici pe zi, înseamnă că ceva face bine.

Blogging-ul va merge de minune, unii se vor adapta și vor face și conținut video ca să-și mărească audiența, alții vor rămâne pe felia lor și-și vor face treaba în continuare.

Tu alegi să arăți întotdeauna partea plină a paharului pe vlogul tău și pui accent pe aspectele frumoase ale vieții. Având în vedere situația politică actuală și problemele de zi cu zi ale tuturor, să ajungi seara acasă, obosit, după zi de muncă, un episod de vlog lejer poate să fie o gură de oxigen și o escapada de care avem nevoie. În același timp, social media ne-a acaparat viețile și vedem constant cum viețile altora par mereu mai interesante . În condițiile astea, nu crezi că și vlogul tău poate induce aceeași anxietate celor care îl privesc?

Ba da, numai că eu oricum mi-am schimbat formatul acum, încerc să abordez discuții serioase pentru că mi-am dat seama că la un moment dat intri într-un cerc repetitiv. Fiind și angajat, nu am cum să fac în fiecare zi niște chestii extraordinare. Nu pot azi să mă dau cu parașuta, mâine să fac bungee jumping și poimâine să alerg cu cangurii în Australia. Nu am timpul necesar.

Așa că încerc să abordez și subiecte mai serioase pentru că am fost mult timp într-o zonă în care stăteam și ignoram anumite subiecte pe care eu le consumam dar nu le dădeam mai departe. Totuși, la un moment dat am zis că e timpul să vorbesc și în vlog despre ele. Chiar atunci în perioada cu moartea regelui Mihai, incidentul de la metrou și legile justiției. Eu devenisem un zid între realitate și conținutul meu. Și m-am hotărât să abordez și subiectele astea pentru că sunt parte din viața mea, sunt lucruri care mă afectează. Chiar am observat că de când am abordat subiectele mai serioase audiența a crescut.

Mi-ar plăcea să fac un mix între viața activă și discuții serioase. Dar să știi că toată social media e frustrantă. Dacă deschid Instagram-ul și văd ce fac oamenii, o iau razna. Inclusiv eu sunt frustrat că nu am o viață așa cum mi-aș dori să am. Știu că nu pare, dar nu văd de ce mi-aș arăta și eu nemulțumirile pentru că fiecare le are pe ale lui, nu cred că mai are rost să mai încarc lumea și cu ale mele. Așa că arăt partea pozitivă și cumva mă ambiționez și eu să văd mai mult partea plină a paharului. M-a ajutat enorm abordarea asta, în doi ani de când fac vlogging, am crescut enorm.

Te-ai gândit că ai putea influența oamenii în subiecte importante precum referendumul Coaliției pentru Familie și drepturile comunității LGBT?

Chiar am vorbit despre asta în podcast-urile cu Zaiafet și mi-am arătat deschiderea față de oamenii ăștia care până la urmă sunt normali, exact ca noi, doar că au alte preferințe. Atâta timp cât nu fac rău societății, nu văd de ce li se impun anumite restricții. În primul rând susțin dreptul la căsătorie al comunității LGBT din punct de vedere legal. Să ne gândim că e cineva pe patul pe moarte și nu poate să îl vadă iubitul din cauza legilor existente. Sau nu pot să-și împartă averea. E aberant.

Nu am abordat atât de mult subiectul pentru că este unul foarte complex, în care toată lumea are o părere. Numai că eu nu am timpul și răbdarea să mă documentez serios, cum ar trebui.

În cazul vedetelor clasice, influența brandurilor în viața lor se rezumă la orele pe care le petrec filmând spoturile publicitare. Stilul influencerilor e diferit: dacă ai o colaborare cu un brand, cel mai probabil va trebui să îl promovezi pe toate platformele posibile iar asta înseamnă, de multe ori, conturile tale personale de social media. Trebuie ca brandul să facă parte cu adevărat din viața ta de zi cu zi. În contextul în care influencerii au de obicei colaborări cu mai multe branduri, nu există riscul să își piardă din identitate?

Eu încerc să colaborez numai cu brandurile care îmi plac și pe care le-aș consuma în mod normal. Pentru mine o sumă de bani nu e un impediment pentru a face o colaborare cu un brand  pe care îl folosesc.

Referitor la cei care își transformă profilul de Instagram într-un fel de revista Elle, e problema lor. Ei pot să-și distrugă imaginea, dar să știi că oamenii nu prea țin cont de aspectele astea. Lor le merge bine și fac bani, așa că nu-s probleme. Oamenii sunt doar consumatori, nu înțeleg întotdeauna fenomenul așa că sunt unii care profită de chestia asta și apasă accelerația până la podea. Poate o să le meargă, poate nu. E un risc pe care și-l asumă.

Eu îmi respect audiența și nu o să recomand niciodată ceva ce nu îmi place. Dacă am o înțelegere cu un brand și consum ceva de la ei și nu îmi place, o să zic. Așa mi se pare normal să abordezi situația, din respect pentru cei care te urmăresc.

De ce crezi că nu merge Twitter-ul în România?

Twitterul cred că va merge de minune, în viitor. Twitterul este o chestie nișată pentru jurnaliști, pentru bloggeri, pentru oameni care vor să fie conectați. Cu adevărat conectați, nu la modul „hai să intrăm pe Facebook, tragem de maneta păcănelelor și hai să vedem ce pică”.

Twitter a pierdut mult teren pentru că, în România cel puțin, nu a devenit la fel de complex precum Facebook. Nu avea un algoritm să-ți personalizeze feed-ul mai mult. Au pierdut lupta asta a feed-ului și a adaptării. Acum l-au introdus. De exemplu, când intru pe Twitter, îmi arată ce am ratat cât am fost offline.

Adică ei aveau, în loc de like-ul pe care îl au acum, steluța, prin care adăugai un tweet la favorite. Felul în care interacționam cu o postare pe Twitter era destul de limitat: îi dădeam retweet, îi dădeam reply sau acea steluță care nu prea însemna mare lucru. Acum e un like, e o inimioară, funcționează mai bine.

Ce mi se pare că bubuie acum e Linkedin-ul. Și știi de ce? Pentru că Facebook-ul a devenit un bâlci.

Depinde și cum îți faci news feed-ul.

Da, numai că algoritmul Facebook e atât de fucked up încât îți arată la ce au mai dat prietenii share și le întoarce pe toate părțile astfel încât ajung în feed-ul tău niște postări care nu sunt relevante pentru tine.

Pe de altă parte, pe Linkedin sunt profesioniștii. Oamenii din bula ta profesională. Și la altceva dă share un CEO sau un director de marketing și cred că oamenii se vor îndrepta și spre direcția aia. Când vrei o informație care o să-ți facă creierul mare, o să te duci pe Linkedin. Facebook o să devină un loc cu pisicuțe și bebeluși și ce-am mai mâncat și unde am mai mâncat.

Tinerii consumă foarte mult vlogging. E mai bine față de ce consumam noi când eram mici?

Nu știu dacă e mai bine. Noi consumam desene animate, fotbal. Treceau printr-un filtru. Un filtru de oameni mari, cum ar fi CNA-ul. Și noi ne mai puneam la colț de bloc și ne uitam la reviste porno, dar aici parcă lucrurile au luat-o puțin razna.

Pe de altă parte, e impresionant să vezi ce fac unii la 16 ani: învață să editeze video și muncesc ore întregi și reușesc să și monetizeze această muncă. Mă gândesc la ce făceam eu pe vremea aia și mi-e rușine.

Ăștia mici au avut și mult noroc pentru că au nimerit într-o perioadă excelentă. Și au și timp la dispoziție să stea să învețe să editeze etc. Totuși, copiii ăștia au reușit să își eficientizeze timpul bestial. Sunt alțiii care pierd timpul aiurea. De exemplu, Selly are niște skill-uri de editare extraordinare la care se vede că a lucrat. Bravo lui. E clar un puști responsabil.

Ca om din interior, cum vezi nivelul publicității din România și de ce ai vrut să intri în domeniul ăsta?

În primul rând, mi-a plăcut foarte mult publicitatea. Și consideram că oamenii din publicitate nu fac campanii atât de creative. Dar când am ajuns în publicitate mi-am dat seama de anumite chestii. Totuși, brandul ăsta are anumite valori, fiecare are identitatea lui. Adică mi-am dat seama de cum funcționează industria cu adevărat. Și atunci am apreciat mai mult ce se întâmplă la noi.

Cred că publicitatea din România e la un nivel destul de ridicat și merge înspre mai bine, chiar dacă nu ne putem compara cu americanii. Până la urmă, e o diferență imensă de bugete. E ca și cum ai compara filmele de la Hollywood cu filmele românești. Oricum, gândește-te la nivelul emisiunilor de la noi față de emisiunile de la americani, de exemplu. În politică, la fel. E normal să fie o diferență pentru că e o diferență per total, la nivel de societate și asta se reflectă în toate domeniile.

Legat de proteste, rămâne un semn de întrebare legat de utilitatea lor. În anii 90 au fost oamenii care au votat cu Rațiu, acum este bula #rezist. Cam aceiași oameni, doar că generații diferite. În condițiile astea, nu pare că o să se schimbe ceva prea curând. Tu cum vezi situația? Crezi că mergem într-o direcție bună, ca țară?

Atâta timp cât vor exista nebunii ăștia, care vor ieși în stradă și vor vorbi despre ce se întâmplă, măcar se face ceva. Imaginează-ți cum ar fi fost dacă n-ar fi fost nimeni în stradă după OUG 13. Măcar, cât putem, le ținem piept. Important e să fim acolo pentru că țara nu se îndreaptă într-o direcție bună, dar pe de altă parte, tot globul nu se îndreaptă într-o direcție bună. Uită-te în Europa de Est ce se întâmplă: Polonia, Ungaria, toți ne ducem în aceeași direcție. Până și SUA cu Trump. Pentru că asta e democrația, ăsta e votul, toată lumea poate vota indiferent de studiile pe care le au, ăsta e un sistem pe care l-am ales și băieții ăștia știu să joace pe notele astea. Știu să apese butoanele.

Din punctul meu de vedere, nu avem cum să educăm populația. Că dacă te duci la ei și le zici „băi, ascultă-mă puțin, uite care e situația” n-or să te asculte pentru că ei știu mai bine. Acuma poate părem îngâmfați că zicem chestia asta, dar asta e realitatea.

Felul în care mor sistemele democratice s-a schimbat: dacă înainte aveau loc lovituri de stat sau revoluții, acum mecanismul e mai subtil. Conducătorii sunt aleși democratic iar oficial, cel puțin, statul încă este democratic. Oamenii încă au impresia că trăiesc în democrații, dar dacă analizăm situația în profunzime, vedem că nu e chiar așa. S-a întâmplat asta și în România? Sau urmează?

Da, noi nu mai suntem de mult o democrație. Suntem doar pe hârtie, ei fac ce vor. „Pentru că putem”, ai văzut cum a zis Codrin Ștefănescu. Ei chiar pot. Chiar pot să apară la televizor și să zică ce vor pentru ei chiar au puterea asta. Îi vezi, dar nu ai ce să le faci. Doar să ieși în stradă. Ții și tu contre cât poți. Până la urmă o să obosim toți și o să stăm toți acasă și tot la mâna spitalelor lor o să ajungem.

Există totuși modalități mai utile, birocratice, pentru a schimba ceva: înscrierea în ONG-uri, partide etc …

Eu aștept să văd cu ce variantă vine Dacian Cioloș că văd că are un site de doi ani și nu face nimic. Din punctul meu de vedere, ăsta a fost cel mai bun premier pe care l-a avut România. Numai că a luat și niște decizii proaste. Și-a bătut capul cu sculptura lui Brâncuși (Cumințenia Pământului). Toată lumea o să-l țină minte pentru asta. E frumos că s-a gândit la valorile țării, dar a vorbit prea intelectual cu o țară care voia să vadă pensii.

Eu am o mare dilemă: de ce oamenii ăștia atât de deștepți și atât de competenți, cum e Cioloș, cum a fost guvernul lui, n-au reușit să vorbească pe limba românului?

Pentru că nu sunt politicieni.

Da, dar puteau să-și angajeze niște consilieri. Sunt oameni atât de deștepți. Ne întoarcem la ce ziceam mai devreme, că noi suntem mai deștepți. Dar uite că nu știm să vorbim pe limba lor. Teoretic ar trebui să putem, dar realitatea e alta.

Cred că au existat destui politicieni capabili în România care au fost deturnați pe parcurs. Când ajungi pe un scaun de piele, la masă cu bogații și vine unu la tine: “ia uite ce mașină mi-am luat, nu vrei și tu? Doar să votezi cu legea asta acuma, atât”, e greu să reziști.

E foarte ușor să cazi în tentație. Eu am încredere în coloana mea vertebrală foarte mult; tocmai de asta nu fac mizerii pe Youtube, de asta am preferat să cresc mai încet, dar mă gândesc că dacă mâine aș intra în politică și ar veni puterea asta peste mine, nu știu cum aș reacționa. Eu acum aș zice nu, dar poate când aș fi acolo, la masă cu toți băieții, ar sta altfel situația. Te împrietenești cu unul de la ALDE sau PSD și îți explică ei la niște beri cum stă treaba. Te gândești: de ce să plângă copilul tău când poate să plângă copilul altuia? Mai ales că toată lumea face asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *