În Paterson, poezia vine din rutină

Paterson conduce zilnic autobuzul în Paterson, New Jersey. Zilele lui se desfășoară în ritmul simplu și calm al rutinei cunoscute – muncă, acasă și de la capăt. Adăugăm aici ocazionala – și prin ocazională vreau să zic zilnică – vizită la barul de cartier, seara.

Numai că Paterson, șoferul de autobuz, observă lucruri care în mod normal se ascund de oamenii mult prea preocupați de alte activități. Reușita filmului regizat magistral de Jim Jarmusch este că suntem alături de el în călătoria asta. Observăm și analizăm fiecare amănunt din design-ul cutiei de chibrituri, halba aproape goală de bere de pe tejgheaua barului dar și conversațiile oamenilor din autobuz.

Universul lui Paterson ajunge de cele mai multe ori pe hârtia carnetului “secret”, acolo unde, filtrat prin emoțiile și sentimentele autorului, se transformă în poezie. Orașul Paterson, transpus în scris.

Rezonăm cu Paterson pentru că, la fel ca majoritatea dintre noi, el trebuie să se lupte cu rutina zilnică, trebuie să își găsească scânteia de creativitate prins în lanțurile aceluiași program.

Dar în loc să respingă această rutină și să aspire în permanență la ceva mai bun, mai exciting, la un vis măreț, Paterson face opusul. O îmbrățișează și se bucură de toate aspectele ei. E amuzat de frânturile de dialog din autobuz, este fascinat de o fetiță care scrie poezii, se inspiră de la un poet japonez amator și ia în serios încercările lui Doc de a pune pe perete în barul său toate personalitățile importante din Paterson.

Poezia lui Paterson nu vine în ciuda rutine, ci datorită ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *