Seinfeld, un serial întotdeauna relevant

Times Square, New York, 14 mai 1998. Timpul se oprea pentru toți cei adunați acolo pentru că pe un ecran gigant, se difuza ultimul episod din Seinfeld. Au trecut 20 de ani de atunci, dar cumva, acest serial a trecut cu brio testul timpului.

În 1989, când a început Seinfeld, convenţiile pentru sitcom-uri erau stabilite: acţiunea se învârte în jurul unei familii care se confruntă în fiecare episod cu „problema săptămânii” care, de obicei, era rezolvată la finalul episodului. Exista o afecţiune reală pentru personaje dar şi între personaje.

De cele mai multe ori, o comedie sau un sitcom are tendinţa să se transforme într-o dramă romantică, măcar pentru o bucată din serial/film. Pare că e de neconceput pentru creatori că ar putea exista comedie fără o dramă romantică între două personaje. Fără Ross şi Rachel. Fără Ted şi Robin.

În schimb, Seinfeld a fost bazat pe principiul „no hugs, no learning”, patentat de Larry David. În loc de personaje cu principii solide şi ţeluri clar definite, găsim o reţetă diferită.

Nu există un happy-end sentimental. Nu există nicio conexiune romantică reală. Nu există o lecţie la finalul fiecărui episod. Standardele morale adoptate tacit de toate sitcomurile au fost respinse în totalitate de Jerry şi Larry David.

Seinfeld, ca o oglindă la show-urile de stand-up ale lui Jerry, pune lupa, în schimb, pe normele sociale din viaţa de zi cu zi. Analizează şi duce în ridicol nişte aspecte care sunt trecute de obicei cu vederea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *